Pe lângă merele și portocalele pe care le găsim peste tot, există o mulțime de soiuri de fructe exotice care așteaptă să fie descoperite. Fructele exotice, care adesea au un aspect ciudat, pentru că nu suntem obișnuiți cu ele, sunt originare preponderent din regiunile tropicale și sub-tropicale din Asia, Noua Zeelandă și America de Sud, dar mai nou sunt cultivate și în alte regiuni cu climă caldă.
Uneori, găsim aceste fructe și în supermarketuri, însă adesea se găsesc fructe exotice și în piețele cu anumit specific din marile orașe. Sezonul de recoltare variază în funcție de regiunea în care sunt cultivate, unele dintre ele fiind disponibile pe tot parcursul anului în zonele cu climă tropicală sau temperată. Fructele conservate și cele uscate se găsesc în fiecare sezon, ca și produsele alimentare care au la bază fructe exotice, așa cum sunt sucurile, gemurile și dulcețurile. Ca orice alte fructe, fructele exotice sunt mult mai sănătoase atunci când sunt consumate proaspete, fiind bogate în vitamine (în special vitamina A și vitamina C), potasiu și fibre. Culorile vii, texturile variate și gustul care poate fi dulce sau acrișor, fac ca fructele exotice să fie foarte tentante pentru o gustare sănătoasă.
Aspectul lor neobișnuit poate fi unul din motivele pentru care fructele exotice au tot mai mult succes, însă acest lucru se poate datora și diferitelor trenduri culinare, care combină preparate și tehnici de preparare a mâncării caracteristice bucătăriilor internaționale. În restaurante, se folosesc tot mai mult fructele exotice pentru a da o savoare unică mâncărurilor, iar această tendință se reflectă și în rândul consumatorilor.
Prezența fructelor exotice în diferite emisiuni culinare a stimulat și mai mult apetitul oamenilor pentru a încerca aceste delicii mai puțin cunoscute, ca de exemplu fructul dragonului (pitaya). De asemenea, vacanțele în străinătate ne ajută să intrăm în contact cu specificul bucătăriilor altor popoare și suntem tentați să căutăm alimentele care ne-au plăcut și să le intregrăm în dieta zilnică. E greu de crezut, dar cândva kiwi si mango erau considerate fructe greu accesibile și acum avem acces la ele aproape în orice sezon. Așadar, dacă dai peste vreun fruct exotic pe care nu știi dacă ar trebui să îl încerci sau nu, iată care sunt câteva dintre cele mai puțin cunoscute:
Limele australiene
Limele sau lămâile verzi australiene nu sunt lime propriu-zise , dar fac parte din familia citricelor. După cum le spune și numele, sunt originare din Australia și li se mai spune și ”lime – caviar”. Acestea conțin niște ”săculețe” suculente de culoare alb – verzuie sau roz, care se pot mânca. Au un gust asemănător cu cel al lămâilor și limelor obișnuite, cu o ușoară aromă de ierburi proaspete. În privința beneficiilor pentru sănătate, sunt o sursă bună de vitamina C, întocmai ca și citricele și conțin mulți antioxidanți.
Garcinia Mangostana (Mangosteen)
În ciuda numelui, acest fruct nu este înrudit cu mango. Fructul alb este asemănător mai degrabă cu mandarinele, având un gust dulce – acrișor. Are o coajă destul de tare și este mai greu de deschis, însă merită efortul. Se spune că este fructul cu cea mai puternică acțiune antiinflamatoare din lume, deoarece conține 46 de xantone (substanțe cu acțiune antiinflamatoare). Consumul de mangosteen contribuie la îmbunătățirea digestiei și crește senzația de sațietate, fiind recomandat și în dietele de slăbire, deoarece 100 grame de fruct conțin doar 63 de calorii.
Longan
O ”rudă” mai mică a fructelor litchi, longan are o pulpă moale, alba, ușor transparentă, care înconjoară un sâmbure mare și negru. Atunci când este tăiat în jumătate, seamănă cu un ochi, de unde și numele sub care mai este cunoscut, adică ”ochiul dragonului”. În China se obișnuiește ca acest fruct să fie folosit uscat, adăugat în ceaiuri pentru a le da o aromă deosebită, la ocazii speciale. Este un fruct bogat în vitamine, minerale, fier și zinc, îmbunătățește circulația sanguină și ajută la buna funcționare a inimii.
Fructul dragonului
Acest membru al familiei cactușilor mai este cunoscut și sub numele de pitaya și are o formă ciudată, asemănătoare unei grenade. Exteriorul variază de la galben la roz aprins și are mici țepi de culoare verde. Pulpa este roșie sau albă, cu mici semințe negre. Are o aromă subtilă. Este un bun antioxidant și conține surse importante de vitamina B și C. Fructul se consumă de obicei cu lingurița, după ce este tăiat în jumătate.
Rambutan
Și acest fruct exotic se asemănă cu litchi, dar nu este la fel de suculent. Se cultivă mai ales în Malaiezia, iar numele său înseamnă ”păr”, pentru că are coaja acoperită cu niște spini moi de culoare închisă. Are un singur sâmbure, înconjurat de o pulpă care are textura asemănătoare boabelor de struguri și gust dulce. Este un fruct foarte bogat în vitaminele din complexul B, însă conține și o cantitate importantă de vitamina C, fiind un excelent antioxidant.
Guava
Există mai multe tipuri de guava, care variază în dimensiune (de la dimensiunea unui ou mic, până la cea a unui măr), formă (rotundă sau pară), textură (dură sau moale) și culoare (de la galben, la verde, roșu sau purpuriu, cu pulpă galbenă sau roșie). Fructele guava pot avea mici semințe comestibile sau pot fi lipsite de semințe. Este un fruct bogat în vitamine – A, B2, B3 și C, fibre solubile, fosfor, fier și potasiu. Este recomandat pentru persoanele care suferă de afecțiuni cardiovasculare, îmbunătățește digestia și are efect benefic asupra sistemului imunitar.
Kiwano
Este cunoscut și sub numele de ”pepene cu coarne” sau ”castravete african”. Acest fruct are o culare galben – portocalie și mici coarne, care îl fac să aibă o formă cel puțin ciudată. Pulpa are o consistență foarte moale, cu un gust care seamănă cu o combinație între banane și castraveți. Se mânâncă de obicei cu lingurița, direct din coajă. Este o sursă foarte bună de vitmaina C, vitamina A, vitamina B6, calciu, fier, magneziu, beta-caroten, fosfor și zinc. Se adaugă și în preparatele cu pește sau fructe de mare.
Cherimoya
Este un fruct originar din Peru, care, mai nou, se cultiva și în Spania sau în SUA, dar și în alte țări. Are o textură destul de ciudată, asemănătoare cu cea a gumei de mestecat și un gust deosebit, o combinație între ananas și banană, însă poate avea și alte arome, în funcție de cât de copt este fructul. Cherymoia conține peste 75% apă, fibre, vitamine și minerale. Totuși, acest fruct trebuie consumat în cantități mici, deoarece are un conținut destul de ridicat de zaharuri.
Jackfruit
Acest fruct, cunoscut și sub numele de ”jaca” este înrudit cu smochinul și cu arborele de pâine. Este cel mai mare fruct din lume, deoarece poate ajunge până la greutatea de 45 kg. Semințele sale comestibile se găsesc în interiorul unei pulpe de culoare galbenă, care poate fi consumată ca atare, gătită, uscată sau sub formă de murătură. Jackfruit-ul a câștigat tot mai multă popularitate în alte țări, deoarece este un bun substitut al cărnii, pentru cei care urmează o dietă vegetariană. Atunci când este consumat crud, are gustul unei combinații între ananas și pară. Are un conținut ridicat de vitamina C, iar semințele sunt bogate în fier, potasiu, calciu și proteine.
Acestea sunt doar cateva dintre fructele exotice pe care le întâlnim din când în când și la noi în magazine, așa că acum știi că nu trebuie să te ferești de ele, ci se pot consuma ca orice alte fructe. Dacă însă nu ai acces la fructe exotice, fructele de sezon sunt la fel de sănătoase, ba chiar au avantajul că sunt mult mai proaspete dacă sunt de proveniență locală.
În general, orice tip de fruct, fie el exotic sau nu, trebuie consumat doar în cantități moderate, de preferință ca gustare între mese. Deși conțin foarte multe substanțe nutritive, fructele sunt bogate în zaharuri, așa că nu trebuie să neglijezi acest aspect atunci când le integrezi în dieta zilnică.