Mierea de albine a fost folosită ca aliment încă din cele mai vechi timpuri, dovedindu-și din plin calitățile terapeutice.

Mierea se asimilează foarte ușor de către organism și îi conferă acestuia energie și substanțe bioactive și nutritive. 

Un fapt interesant este următorul: conținutul de microelemente al mierii care este asemănător cu cel al sângelui uman: enzime, flavonoide, vitaminele B1, B2, B6, B12, compuși aromatici, fitohormoni, acizi organici – lactic, citric, malic, oxalic, dextrină și compuși ai azotului însumând 435 de substanțe. Aceste proprietăți asigură mierii un loc aparte în reglarea funcțiilor organismului uman.

Fiecare tip de miere are proprietățile ei specifice. 

1. Mierea de tei – ușurează stările febrile și durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic;
2. Mierea de levănțică – este un remediu eficient împotriva tusei și a durerilor de gât;
3. Mierea de brad – este eficientă în afecțiunile respiratorii;
4. Mierea de salcâm – este un bun calmant și tonic;
5. Mierea de castan sălbatic – tratează hipotensiunea arterială, are acțiune antimicrobiană, mai ales în bolile de stomac, intestinale și renale;
6. Mierea de floarea-soarelui este întrebuințată cu succes în bronșite și boli de stomac;
7. Mierea de flori de camp – are o puternică acțiune antimicrobiană;
8. Mierea de pomi fructiferi vindecă afecțiunile renale, pulmonare și intestinale;
9. Mierea de munte are calități deosebite în bolile de căi respiratorii și în alergii.